Marea Madăfacăreală - Borco Ilin

În „Marea Madăfacăreală”, Borco Ilin surprinde o realitate (AIFree) familiară mai ales nouă, celor din Balcani, din „partea mai greu guvernabilă” a Europei, care încercăm — uneori duios, alteori stângaci — să imităm civilizația occidentală. Nu cultivă melancolia aceea calmă, așezată, ci mai degrabă o neliniște cu nerv, filtrată printr-un ton personal, ușor acid. E un umor care mușcă, dar nu gratuit — are ceva din vorba balcanică, din replica spusă cu jumătate de zâmbet și un soi de oboseală, din felul nostru de a întoarce lucrurile până devin, simultan, ridicole și recognoscibile. Dincolo de poantă, se insinuează ideea unei lumi în schimbare, în care granița dintre absurd și normal devine tot mai greu de trasat. O lume postcomunistă care nu dispare, ci persistă în detalii, în reflexe, în estetici uneori vetuste sau kitschioase, peste care se suprapune o modernizare inegală, adesea șchioapă.
În acest amestec, „românul” lui Ilin pare că nu mai aparține pe deplin niciunei versiuni de lume. Nici celei de dinainte, nici celei de acum, dar nici uneia complet modernizate. Din tensiunea asta apare nu doar dezorientarea, ci și tentativa — bizară, contradictorie — de a-și construi un nou Heimat: nu ca loc stabil, ci ca formă de atașament bricolată din fragmente, din resturi și din adaptări succesive. Cartea nu oferă soluții și nici nu caută să „corecteze” această stare. O surprinde, mai degrabă, cu o luciditate tăioasă și cu un stil care refuză sterilitatea. Iar tocmai din acest refuz vine forța ei: un umor care nu liniștește, ci clarifică — chiar și atunci când ceea ce devine clar e că nu mai avem un loc simplu în care să ne recunoaștem pe deplin.

Maria Marineasa, director Aranca